Conferințele Arheotim, organizate de către Facultatea de Litere, Istorie, Filosofie și Teologie reprezintă un eveniment academic și cultural, dedicat promovării arheologiei și istoriei atât în rândul studenților, cât și al publicului larg pasionat de aceste domenii. Seria de conferințe îşi propune să ofere un spațiu de întâlnire între specialiști consacrați și publicul larg, încurajând dialogul despre trecut.
Tematica primei ediții a fost dedicată uneia dintre cele mai importante descoperiri arheologice din România: Tezaurul de la Pietroasa. Cele 12 piese păstrate, care cântăresc aproape 19 kilograme de aur, impresionează nu doar prin materialul din care au fost confecţionate, ci și prin semnificația culturală și istorică profundă.
Prelegerea dedicată acestei descoperiri, susținută de dr. habil. Daniel Spânu, reputat cercetător în arheologia Antichităţii târzii, afiliat Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, a fost structurată în trei părți bine definite, oferind o perspectivă amplă asupra tezaurului de la Pietroasa. Prima parte a sintetizat împrejurările în care a fost recuperat tezaurul, urmărindu-i soarta de la momentul descoperirii (1837) până în prezent. Cea de-a doua parte s-a concentrat pe analiza detaliată a formelor, tehnologiei și ornamentației recipientelor și podoabelor din tezaur, iar în cea de-a treia parte a fost prezentat contextul cultural-istoric în care acest tezaur se integrează, dezvăluind semnificațiile sale profunde.
Descoperirea este atribuită unui nucleu de putere ostrogotic, capabil să își afirme o autoritate insolită în plină epocă hunică. În acest context, descifrarea limbajului simbolic specific Antichității târzii contribuie la decriptarea mesajului complex transmis de tezaur. Podoabele fastuoase şi vasele de lux alcătuiesc un mănunchi de repere simbolice menite să consacre tradiţia unei descendenţe. Motivele pentru care tezaurul de la Pietroasa reuneşte simboluri ale unui «proiect de imortalitate» au fost expuse în concluzia prelegerii.
