Creativitatea pune în circulație idei, valori, inițiative și produse într-un complex care unește arta și cultura, cercetarea și inovarea, afacerile și dezvoltarea (economică). Provocarea pe care o ridică această definiție a domeniului impune un grad de generalitate asumat, dar necesar pentru a pune în evidență constatări relevante atât în domeniul „producției” creative și al comercializării acesteia, cât mai ales în identificarea unor factori esențiali care determină localizarea activităților creative. Ca răspuns al acestei provocări, considerăm util acest eveniment științific care să pună în evidență și să strângă laolaltă într-un registru coerent, direcții de acțiune și constatări relevante pentru stimularea apariției unor spații cât mai atractive pentru creativi (oamenii de cultură, intelectualii și întreprinzătorii), astfel încât produsele lor să aibă o contribuție substanțială în procesul dezvoltării la nivel local și regional.
Transformările generale la nivelul societății din ultimele decenii nu au lasat fără urmări perspectivele sectorului cultural și creativ. Dacă până de curând folosirea resurselor creative se discuta în termeni aproape exclusivi naționali, în prezent caracterul național se răsfrânge fie în modul de participare la circuitele economice globale, fie în modul de valorificare a factorilor locali. Această tranziție în modul de afirmare a activităților creative trebuie să își găsească locul în reperele de concepere a politicilor de dezvoltare. Asistăm în privința activităților creative la o oscilație între politici cu accent exclusiv pe resursele locale și altele în care aspectul global constituie direcția strategică dominantă.
Activitățile creative sunt privite azi cu mult interes, mai ales în domeniul economic, în contextul necesității identificării unor noi surse ale dezvoltării. Cauzalitatea este aparent simplă: creativitatea este premisa inovării, care la rândul ei permite dezvoltarea tehnologică şi avansul economic. Prin modul în care sunt definite, activitățile culturale și creative includ într-un cadru complex, aproape tot ce se „produce” creativ în sectorul cultural. Denumite frecvent și „industrii creative” ele sunt acele „industrii” care utilizează cultura ca input și care au o dimensiune culturală, chiar dacă producțiile lor sunt în principal funcționale. Acestea includ din ce în ce mai multe tipuri de producții, care integrează atât elemente creative în procese ample, cât și componente din sub-sectoare extrem de diferite. Toate aceste extensii și ramificații de definiri fac dificilă o discuție coerentă despre modul în care s-ar putea justifica intervențiile prin politici publice ale statului în sprijinirea dezvoltării industriilor creative. Apar dificultăți de structurare și chiar de formulare a unor decizii inclusiv atunci când vorbim de sprijinirea economiilor creative, mecanism care ar trebui să se regleze teoretic, de la sine, în contextul existenței unor rețele locale bine articulate.
Nu în ultimul rând, tot mai mult se impune pe plan internațional paradigma „oraşului creativ” care se referă, în principiu, la un model de planificare şi de dezvoltare urbană menit să aducă şi să menţină dezvoltarea generală prin intermediul culturii. Aceasta este o abordare modernă, care face ca vechile oraşe să fie redefinite într-un nou cadru. În acest context, dezvoltarea unui oraş depinde atât de modul în care oamenii combină factorii economici tradiţionali (muncă, pământ, capital), cât şi de capacitatea de combinare şi manipulare a elementelor culturale (artele, divertismentul, sporturile, moda, restaurantele etc.). „Orașul creativ” favorizează firmele care realizează profit prin intermediul produselor creative unice, greu de reprodus în altă parte și, prin urmare, redesenează geografia şi ecologia oraşelor; ele devin locuri de creaţie şi transformare.
Necesitatea și utilitatea abordării acestei triade de termeni de analiză (creativitate, cultură, dezvoltare) vine nu doar din rațiunile sugerate de acele statistici cu privire la importanța economică a creativității, și care creează senzația de „monetizare” a acesteia, ci mai ales din valoarea socială însemnată pe care o are sectorul cultural și creativ. Implicațiile pentru politicile publice sunt astfel evidente, atât la nivelul macro, cât și la nivelul comunităților locale.
Activitățile conferinței:
– sesiuni de comunicări;
– mese rotunde;
– vizite în spații cultural-creative din Timișoara.
Teme cheie de reflecție:
Creativitate cultural-artistică și regenerare urbană
Reziliența sectorului cultural-creativ în perioada de pandemie
Antreprenoriat și inovare în sectorul cultural-creativ
Leadership și performanță culturală
Identitate și interculturalitate în spațiile creative
Creativitate culturală și impact social
Finanțarea sectorului cultural creativ: blocaje, soluții
Strategii de atragere și implicare a audienței
Valențele turistice ale sectorului cultural-creativ
Evaluarea performanței în sectorul cultural-creativ
Conferința marchează și finalizarea Proiectului de cercetare Patrimoniu și înnoire urbană: spațiile creative, cultura inclusivă și antrenarea spiritului civic, finanțat prin PNCDI 2015-2020, Programul 3 – Cooperare europeană și internațională, Subprogramul 3.1 Bilateral/Multilateral (AUF / IFA), proiect realizat în consorțiu internațional, format din: Universitatea de Vest din Timișoara (Lider), Universitatea Babeș-Bolyai (P1), Academia de Studii Economice a Moldovei (P2) și Universitatea din Angers (P3).
