Curator: Charles Moore
Un dialog artistic româno-americano-mexican
Institutul Cultural Român din New York prezintă expoziția “The Book of Laughter and Forgetting”, curatoriată de Charles Moore. Proiectul reunește zece artiști din România, Statele Unite și Mexic: Salvador Jiménez-Flores, Carlos Genova, Dumitru Gorzo, Nicholas Guzman, Erika Harrsch, Aurora Király, Hortensia Mi Kafchin, Vlad Nancă, Șerban Savu și Mihai Zgondoiu.
Expoziția propune un dialog artistic construit în jurul memoriei, absenței și instabilității narațiunii. Istoriile personale se întâlnesc aici cu moștenirile politice, iar experiențele individuale intră în relație cu teme mai ample: migrația, traducerea culturală, apartenența și fragilitatea arhivelor.
Titlul expoziției trimite la romanul lui Milan Kundera, “The Book of Laughter and Forgetting”. Pornind de la această referință, proiectul nu urmărește o narațiune liniară. Lucrările formează mai degrabă o succesiune de imagini, gesturi și fragmente temporale. Memoria nu apare ca un spațiu stabil al conservării, ci ca o structură vulnerabilă, expusă uitării, distorsiunii și reinterpretării.
Artiștii incluși în expoziție lucrează cu medii, limbaje și poziționări diferite. Împreună, aceste practici deschid un teritoriu comun, în care intimitatea se intersectează cu istoria colectivă. Corpul, obiectul, imaginea și spațiul devin suprafețe pe care se înscriu urme ale deplasării, ideologiei și memoriei politice.
În acest context, râsul nu funcționează ca formă de evadare. El nu anulează tensiunea, ci o face vizibilă. Ironia, ambiguitatea și disonanța de ton apar ca instrumente critice. Ele permit lucrărilor să vorbească despre traumă, fragilitate, tandrețe și înstrăinare fără să cadă în solemnitate automată. Slavă Domnului, arta încă poate spune lucruri serioase fără să-și pună fracul de gală.
“The Book of Laughter and Forgetting” devine astfel un spațiu de întâlnire între geografii, memorii și forme diferite de apartenență. Expoziția invită publicul să privească felul în care ceea ce alegem să ne amintim, ceea ce uităm și ceea ce se estompează în timp modelează continuu prezentul.
Prezentată la galeria Constantin Brâncuși, a Institutul Cultural Român din New York, expoziția funcționează ca o platformă de reflecție asupra memoriei culturale și politice, dar și ca un exercițiu de apropiere între scenele artistice distincte.
Mihai Zgondoiu “New World Peace” / print pe pânză / 2015-2026
“Realizată în 2015, în contextul invaziei ruse în Ucraina, “New World Peace” investighează critic felul în care ideea de pace poate fi deturnată și instrumentalizată politic. Lucrarea pornește de la una dintre cele mai recognoscibile imagini ale secolului XX, “Porumbelul Păcii” desenat de Pablo Picasso pentru Conferința de Pace de la Paris din 1949, pe care o supune aici unei relecturi radicale. Conturul familiar al păsării este reconstruit din sârmă ghimpată, iar această substituție materială deplasează imaginea din registrul reconcilierii în cel al violenței, al constrângerii și al controlului teritorial.
Simbolul rămâne imediat recognoscibil, dar sensul său nu mai poate funcționa inocent. În această formulă, pacea nu apare ca valoare universală sau ca promisiune stabilă, ci ca retorică ambiguă, capabilă să mascheze agresiunea, ocuparea și dominația. Lucrarea activează tocmai această fractură dintre aparență și realitate, dintre imaginea conciliatoare și mecanismele concrete ale forței.
“New World Peace” funcționează astfel ca un d’après contemporan cu miză politică explicită. Ea nu citează pur și simplu un reper iconic al modernității, ci îl reactivează critic într-un prezent marcat de conflict, propagandă și legitimări ideologice ale violenței. Porumbelul păcii devine aici o figură tensionată, compromisă, traversată de semnele frontierei, ale excluderii și ale cuceririi. Tocmai în această contradicție lucrarea își găsește forța, arătând cum pacea poate fi invocată nu pentru a opri violența, ci pentru a o camufla.”
Mihai Zgondoiu (n. 1982) este artist, curator și galerist independent, cu un doctorat în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București (UNArte). În prezent este Lector Univ. Dr. la UVT, Facultatea de Arte și Design din Timișoara. A fondat și coordonat galeria/spațiu de artă contemporană Atelier 030202 din București, și co-fondat Revista de Artă PROPAGARTA.
Proiectele sale interoghează critic clișeele societății contemporane, ironizând falsele valori și icon-uri promovate prin media și platforme sociale on-line. De-a lungul carierei sale, a primit numeroase distincții, inclusiv premiile Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP) pentru „Artă în spațiul public” (2017), „Premiul Multimedia” (2022) sau „Premiu pentru Grafică” (2025).
Prof. univ. dr. Mihai ZGONDOIU
